Texte în proză

Maria a mers spre pădure mai multe zile. Când a ajuns, și-a dat seama că nu e pădure, ci numai un nor. Și-a lipit paltonașul de piept și a privit cerul. Cât este de întuneric și cât de rece e

PPpavel paduraru

0

0

Maria nu știa dacă noaptea se va sfârși vreodată. De aceea a strâns un buchețel de flori de câmp și s-a plimbat cu el în mână. Florile miroseau a dimineață. Maria ar fi vrut să meargă acasă, dar nu

PPpavel paduraru

0

0

Era frig și Maria s-a trezit, și-a pus palma sub cap și a văzut că e puțin mai cald. Acuși se va face dimineață și va fi fantastic. Păcat că nu și-a luat un creion și câteva foi de hârtie, ca să

PPpavel paduraru

0

5

Nu știam cum să săpăm mai departe, pentru că groapa era deja foarte adâncă. Unii dintre voluntarii care au lucrat cu noi de la bun început au reușit între timp să moară. I-am ars, precum ne-au

PPpavel paduraru

0

0

O țin minte și acum, ca pe mângâierea mamei. Totul s-a petrecut imprevizibil, încât n-am reușit nici să deschid ochii. Chiar în moalele capului, pe unde mama își încâlcea degetele prin părul meu

PPpavel paduraru

0

0