Pădurarul mă-tii

Pavel,
Deocamdat mă grabesc să-ți spun că ți-au scăpat două greșeli:
probabil lugubru ai vrut să spui și nu sugubru.
pervazuri, nu pervaze...
De, se mai intampla!

Da, imi multumesc, Nicolae. L-am cules direct pe site.

\"Îți mulțumesc\", evident, nu \"imi multumesc\". Îs zăpăcit io azi tare.
Pardon!

Este evident că încerci să șochezi prin titluri dar tactica aceasta s-ar putea întoarce împotriva ta. Adresându-te atâtor cititori, aparent detașat, cu formula deja consacrată: \"ba pe-a mătii\", în timp nu vei reuși decât să creezi repulsie. Poți să scrii orice, dar gândește-te că postând un text acesta devine al tuturor, deși rămâne în proprietatea ta. Această poezie pare dictată unui supraveghetor, din postura neplăcută de purtător a unei cămăși de forță. Alăturând halucinant cuvinte să nu crezi că ai reușit o superbă înșiruire de simboluri. Care ar fi ideea versurilor:\"văd mii de căței rătăciți prin umbre de păr\", sau \"bolnavi cu picioarele-n gât și mâinile-n cap\"
? Finalul însă este genial. Eu cred că presimți ceva:\"și-mi număr firele din cap, nu mai am mult\".

Din nou Paduraru a comis un final genial. In privinta asta Alin a scris comentariul sau si pentru mine. Adica a subliniat subtil cele ce vroiam sa zic si eu... si chiar nu are sens sa reinventez roata.
Cat despre expresiile de mama, pe mine nu ma deranjeaza pentru ca asta o fi \"brandul poetic al padurarului\", deci e treaba lui cum vrea sa le intituleze, eu tot il citesc:)