Poezie
dorinta
definitie abstracta
2 min lectură·
Mediu
Cu Dumnezeiască cumpătare,
In goluri, crucile se-nchină
La un chip prelung. El duce asemănare
Spre o măreață dulce Vină.
Prin acea Stea ce duce-n ceruri,
Năpasta simțurilor calde,
Prin straduinti si brave rituri
Să inaltam ursita care arde.
Pe când noi ne vedem în doară,
Luminile și umbrele se joacă
Ca într-un carusel ce poartă
Inimile ce-și șoptesc, pe-o bancă.
Adânca-mi este spulberarea vie,
Ce zboară în clepsidre nerăbdătoare
Ce n-au adus nici o simbrie.
Ea timpului smulge tipare.
Ca mai apoi, în jugul Sfânt,
Să-ncheie Prea-cinstita Taină,
Iar nu s-aștearnă pe Pământ
Poate o sămânță, ori o rană.
Oglindă de-ar fi viața toată
Minutul n-ar putea cuprinde-n sine,
Iar pasărea ce zboară, poartă
Simțirea Universului, la Tine.
În liniștea ce se așterne-n umbre,
Nu va dori mai mult s-adie,
În zbaturile zgomotelor dure
Dorința-mi scumpă, să invie.
Învăluite-mi trec prin gând,
Să-mi soarb-odihna vieții calde
Ce naște-n Vis, de sub Pământ
A omenirii ne-mplinite roade.
Ca un ecou ce-ntr-o clipită
Permite vieții să trăiască,
Iar pentru ea aceeași faptă
Nu ar putea din nou să crească.
Se-nșiră-n gânduri de văpaie
Și înconjoară jocul suplu,
Ca mai apoi să se-ncovoaie
Sub greutatea unui cuplu.
Aproape este. Și-ntr-o clipă
Pe frumusețea firii o apucă,
Apoi o scoate ca din pipă
Și-o pierde-n zare de nălucă.
Ea doar nu are nici o teză,
Căci totul vine din esență.
Ca o petală într-o vază,
Ce florii nu-i e trebuință.
00832
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Pavel Maximilian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 236
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Pavel Maximilian. “dorinta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pavel-maximilian/poezie/14019012/dorintaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.