mănăstirea dărâmată

mănăstirea dărâmată

mănăstirea nu e bună deoarece călugăria este o insultă împotriva poporului și este mereu părăsită și acolo se stă degeaba, lenea conduce.

biserica poate rămâne însă așa zișii călugări - probabil foști agenți secreți și oameni fără ajutor nu se pot întreține, hrăni și îmbrăca din puținele roade care pot fi obținute pe terenul de mănăstire.

adică statul a distrus fabrici și uzine dar î shimb a creat mănăstiri care nu produc nimic.

astfel, teologul sau omul care stă pe terenul mănăstiri, rămas fără hrană, haine, șamd, iese din mănăstire, renunță la teologie pentru a se duce în altă arte, la muncă, pentru a obține salariul necesar pentru a cumpăra haine, hrană, șamd.

este mai bine ca pe locul actualelor mănăstiri să se construiască clădiri ca locuințe, iar alăturat să se construiască hambare de păstrare a hranei agricole, sau să se construiască fabrici și uzine izolate din punct de vedere al sunetului.

altfel, lumea riscă să rămână fără locuințe, fără hrană, fără haine, fără fabrici, fără uzine, fără muncă, fără salariu, șamd.

în afară de cultul religios adevărul este că biserica și așa zisa mănăstire nu poate oferi locuință, hrană, șamd lumii întregi.

adevărul este că teologii părăsesc mănăstirile și aleg să lucreze în fabrici, uzine, pe terenuri agricole, își cumpără locuințe în care să locuiască decent cu soțiile și copii lor, șamd.

oamenii care fac lucrurile să se întâmple trebuie să ofere lumii nu mănăstire ci locuințe, muncă agricolă, fabrici, uzine, o viață bună.

în loc de promisiuni politice, oamenilor le trebuie familie, locuințe, hrană, haine, munca agricolă, fabrici și uzine și succes continuu și total.

se recomandă susținerea familiei, a soțului, a soției, a copiilor, a nepoților și a strănepoților.