Poezie

Uitarea..

1 min lectură·18 decembrie 2005

Mediu

Rog cerul să mă astepte

Rog clipele sa nu mă doar

Vreau ziua cea din urmă

Si clopotele de cu seamă..

E-o lume in desiș pierdută

E-o viață scursă pe pământ

Ma roade uitarea ta pierdută

Ma întristează chiar si marea..

Nu a mai rămas nimica

E totul dus pe valuri negre

Și luna-și întoarce chipul

Și eu primesc uitarea..

Să spun ceva ar fi prea mult

Să fac ceva e de prisos

Nu mai vreau să te mai plâng

Vreau doar sa uit chemarea..

E liniște din nou acum

Și-o vâslă rupe noaptea

Nici nu mai simt răceala

Apei ce mă-nghite..

Și fug si plâng și-mi pierd dorința

Și zbor spre adâncuri hotărâtă

Să nu-ți mai văd disprețul

E-ntuneric și e gol..

și nimeni nu m-așteaptă!

001.146

Paul Oana-Maria. “Uitarea...” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-oana-maria/poezie/156357/uitarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.