Poezii

Poate de iubire m-am îmbătat imprevizibil de m-am rătăcit într-un labirint de scânteietoare efuziuni de bucurie, poate de fericire mă simt prea plin încât aș putea îmbrățișa totul în

Totul va trece, mai puțin seara în care mă voi întoarce să premerg începutul ca să împiedic să mai renască, această pieritoare vârstă. Voi fi doar eu, în irealitate ghemuit la porțile

Uneori, timpul ascultă freamătele inimii mele, când mă gândesc la tine răsare soarele și imprimă nemărginirea cu ale sale raze, se mișcă marea dănțuitoare când te țin de mână și ne plimbăm pe

...acel suspin ce-ți izvorăște de pe buze și se imprimă în aer cu nenumărate tăceri închise cu cheile inimii tale, acele reflexe care strălucesc din ochii tăi în imensitate și se

Iubirea ta nicicând singură trăiește în trecerea neliniștitelor anotimpuri și a rătăcitoarelor amintiri de nostalgii nestinse căci pe cărările dorului unde șăgalnică pășești îndrăgostit și-n