Poezie
Nu-ți iert
1 min lectură·
Mediu
Nu-ți iert
Pe-ntunecate drumuri mă destram,
Cu pași târzii, călcând în amintire,
Tu nu mai ești — și totuși te reclam
Din rana mea ce urlă în iubire.
Ai fost un foc — acum ești doar cenușă,
Și-n mine clocotește-un dor tăcut.
Ai stins în piept o stea ce nu se duce,
Și-ai rupt ce niciodată n-am știut.
Mi-ai dat cuvântul, l-ai zdrobit în două,
Cu mâna ta — cea blândă, cândva, rea.
Ai râs în timp ce inima-mi ploua,
Și-ai fost tăcerea care mă sugrumă.
Nu-ți cer nimic. Nici lacrimi, nici căință,
Dar nu te iert — și nici n-am să te iert.
Ai smuls din mine totul, cu voință,
Și m-ai lăsat un om aproape sterp.
Rămâi o rană — vie, ne-ncetată,
Un „ce-ar fi fost” ce urlă în apus,
O iarnă ce nu pleacă niciodată,
Un drum închis. Și eu, pe el, răpus.
00125
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Aderca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Aderca. “Nu-ți iert.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-aderca/poezie/14195071/nu-ti-iertComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.