Poezie
Scânteia
1 min lectură·
Mediu
Înot prin marea ta de lavă
Urmarind norii ce fug....
de mine...
Lasă-mă.Drumul e lung.
Plutesc în întuneric, însă
continui să te urmăresc,
întâlnesc:
suflete violente și delicioase
ce-mi șoptesc:
\"ți-e frică de lumina din întuneric..\"
Și-mi este frică...
de scânteia din inima mea
Deși nu țintesc așa de sus
sunt încă o fetiță ce nu poate
deveni femeie...
Trebuie să mă predau:
ÎL UIT DE BUNÃVOIE!
002.040
0