Poezii

La marginile distilate Unde stă bătrânul timp Cu minute însetate Se ucide cu un ghimp Cu momente ne hrănește Și momentele ne fură El urăște și iubește Ne grăiește fără gură Ne-a născut și

Într-o noapte de aprilie După dulci zile de vanilie Și frumosul soare îmi zâmbea Și căldura lui îmi vorbea A apărut din vid, de nicăieri Ochii ei reci precum bradul, cu văpăieri Un suflet

Sângele meu negru s-a potolit I-am văzut jos ridicându-se și-au format un munte mototolit Din vise moarte, pierzându-se Au ars copacul vieții și floarea lui ofilită și-au renăscut poeții și-au

n-am plâns crucea, n-am plâns mortul, n-am plâns vocea când m-am stins cu totul... de ce aș plânge? știu ca n-am murit doar că inima se frânge și curge ca un pietriș... și tu n-ai

Candelabrul a murit, la fel și lumina din geam... Iar ceasul mi-a murit și-a mai trecut un an... Fotoliul dezmembrat, dulce calvar din așchii, locul cel mai curat pentru anii mei tandri.

Timpule, cruntă lovitură Ce arzi pe rug orice creatură Timpule, tu, tată al morții Tu, timpule, fratele sorții Ai scufundat țările neștiute, Mi-ai luat amintirile plăcute, Le-ai strivit

în inima mea tristă Precum o cometă stinsă Stelele mele riscă Să devină o nebuloasă aprinsă Căci spiritul meu vag, Ce luminează-n întuneric și-n întuneric e-n zigzag, se-nvârte-n cuarțul

Un soare apune când răsare altul Și gânduri și memorii zboară precum timpul, Fiare gigantice ne-au strivit ceasul. Emoții cameleonice se-ncurcă cu anotimpul, Iar afară ninge cu un umor rece Și

Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă... În groapă simt un miros de brumă, Pereți de pământ atinși de ciumă Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă... Mă uit la cer și aștept o pană... Aștept să cadă

La festin de viață amară, cu gust de regret din călimară, Frate cu stângul ce-a pășit drept și fiul chinului din piept Șade la masă pe-un scaun de gheață, stând neputincios cu destinul în

E seară, iau cina cu ei... cu pixul, cu foaia, cu gândul. Iau cina cu demonii mei, cu pasta, cu visul, cu rândul. Podeaua e rece și plină de cioburi, cad pene din cer rupând tavanul. Și trece