Parfenie Iliieas

Ce frageda padure munte si ce isteata verdeata ai la poalele tale Munte... Ce frumusete Doamne multumim frumos pentru asta vietate care locuieste aci... Scapati din blocuri dure de beton armat

Seceta nebuna si in anul 2009 ca si in anul 1990... Cand plecase Tata Chirusa... A secat Izvorul... Din mijlocul Gradinei... Si numai fantana isi Pastreaza Vana... Caldura Si nemilosul

Multi au cetit anuntul in ziarul raional dar Putini au fost care au crezut in Posibilitatea adunarii Generale A socitetatii pe actiuni... Eu am fost printre primii care am dat crezare acestui

Distrus fiind iti sarutam si umbra ramasa langa teiul rasfatat, Si tremura prin crengile pustii si Luna Certand frunzisul aurit si nepatat... Agonie superba!!! Dulce nimicire... De ce te tii

M-am dus si eu aseara un pic sa ma inchin la ultima mea floare la ultimul suspin... Ma rezema-ai cu fruntea de trunciul de salcam si el ma linistise cu un oftat batran... S-a scurs

Interesanta pozitie a ta Stai la umbra copacului Si ma privesti de sus De parca ai dori sa zici ca seaman cu Iisus Cristos... Da sun foarte slab si am plete lungi... Dar de ce si cine ti-a

Straniu de ce nu-ti plac poeziile mele Daor taote sunt dedicate Doar tie Iubita mea Sotie!!! Esti unicul izvor de inspiratie al meu M-ai sustinut cand Urlam de greu Urlam si eu... Si

Da a izbucnit frumusetea ta la Soare... Acum si Luna de pe inpaingenitul cer de stele Te Admira... Cat de frumoase sunt picioarele tale... Cu niste sandale Impletite pe Coapsele tale... Ai

Munca omului e urmă Lăsată pe a cerului covor Cules de razele solare Care răzbat printre un nor Ușor... Muncește omul Uneori Până se spală cu Sudori Robește fără bucurie Lăsat de dor și

Cu ce sa iesim in lumea mare Cu ce??? V-ati gandit fratilor... V-ati intors in Evul Mediu Aruncand cu pietrele... Ati descoperit poate ceva prin constelatii... Si nu ne-ati comunicat... S-au

Da e cred că dacă el rămînea cu mine Avea să trăiască Și acum... Cînd pleca de la noi Întotdeauna Avea ochii în Lacrimi... Da Raia ce a cîștigat ea... După primul insult... Cînd căzuse la

La marginea Bugeacului... Langa valul lui Traian... La poalele dealului... Mi-am inceput... Zburdalnica mea Viata... Si vesnic meditand... Sedeam pe covoras... In prag... In

Am plecat ieri de-acasă Și-am lăsat Inima Pe masă Cu-n buchet de viorele Să se uite Cele Rele... M-am schimbat Am prins la minte.., Te-am lăsat Fără cuvinte... Și-am călcat pragul

Uite ti-m zarit gradina ta tanara Frumose floricele aii... Si creste patranjelul imprejurul eii... Si valurile sunt ca niste frunze aramii... Si boabele strugului de poama... Si dulceata

În cimitir cărările se ridică Doar în sus Și norocoșii se trezesc cu soarele Iar alții dorm Sub soarele apus... Acolo sus pe Creasta Dealului Pe unde șerpuește drumul la Manzîr În vecinică

Sunt versuri... Sunt versuri multe scrise-n dungi... Fiind doar bune Să le Arunci... Dar ele stau împopoțate Prin cărți Școlare Împrăștiate... Noi vrem să creștem Oameni Noi... Strâmbând

cum a stat Domnul si a judecat Dar a judecat destul de corect ca si cum ar sti toate Pentru toata lumea a dat ceva de la sine Pentru cei din pustiu Energia Soarelui pentru tot anul in jur

Eu și tu și copacul cela de Nuc... Și mai iera ceva ascuns în scîrta ceia de paie... Vre-o șase șoareci mărunței... Și vre-o trei viței... Și hloaba ceia de cal-măgr... Și poeziele tale din

Sara încolătăcise Satul meu Natal Amurgul se așterne-n Zare Coboară noaptea pe Fățare... Și cântă dulce Frunza deasă Cu lăsufrarea-i de Mireasă... Ici colo se renasc

Hora satului acum A rămas Doar colb În drum... Mama-mi povestea o dată Se făceau hore prin sate Și la noi în Ermo-clia Lângă iaz La Nazar-ia... Badea Petru Bărbat Spătos Tot cânta din