Parfenie Iliieas

Măi da lume multă e însetată... Uite cît de mare e rândul după apă la Puțul Ista... Și nu e așa di bună și gustoasă... Iaca și ănseamnă Pu-Ță... Da la noi în sat Puț e un cuvînt urît... Nu cî

Ce plângăreață te-ai pomenit tu astăzi Dimineață... Și neobosită după atăta noapte... Te încălzești acum... La soarele ăsta cu Dinți... Și te privesc vrăbioii Foarte Fericiți... Și te ascultă

Cercetasul din spatele meu tot injura Si injuratura lui ma si pe altii innerva... Si nu e mare nevoie de cercetasi Insa noi suntem acum la sat Si nu La Oras... In sat nu e nevoie

Mirosul asta de cimbru ma ademena pe mine si Eu tulbutar de el te asteptam in gradina vecina cu tine Dar Iesise in drum o fiinta de margini stelare O Fata Mare si frumoasa era coasa eii... de

DA am calcat eu ieri in un Baligar... Și pare ca mi/am murdarit si vestonul de galigar... Da si ari baligrul cu Sufletul mai dobitocule de buna raasa... si eu sant nireasa... Ca iaca ieri am fost

Da nu crede eu fraților că se poate greși un maestru În arte atunci când scrie... O Carte... Și el degeaba scrie o carte despre altă carte... Care peurmă are să fie iarăș studiată și Ca

Ce poate fi mai frumos decat o mama care-si hraneste fiul prin fericirea fiului ea razbate la Tata... Ce poate fi mai frumos decat Nemurirea adusa de Mmaa fiului si lasata

Infinitul și Poetul pătrunde în singurătate Spațiul... Unde este Infinitul și unde este Spațiul... Dar cât de departe n-ar fi Infinitul de Spațiu... Eii permanent se întretaie... Acolo sus unde

gingașele cuvinte de dor se răsfățau în frumusețea culorilor de toamnă pornită tu îmi făgăduiai ani de amor și bătrînețe fericită... și te auzeau holdele aurii și cuvântul Pită... eu te voi

Romantica camera e chiar sub acoperis Si in jur se vad doar Acoperisuri si Cer... Aici de pe creasta casei PADUREA MUNTELUI Muntele imbratisat de padure pare o panza de verde in valuri ce

atît de semeț pășea el pe marginea dealului care privea îndrăzneț în adîncul văilor... atîtea văi aurii și liniștite te priveau cînd zarea iera plină de un țol plumburiu și înfioritor

M-a lovit o frunza In fata Abea dovedind sa strige- Viata! In Valea Trandafirilor In plina Dimineata... M-a lvit o frunza In fata Abea dovedind sa strige- Viata! Despicand durere si

Si el stia ca da-ca Se umpla un vas cu a-pa cur-ata Si se a-da-u-ga un pic de sa-re Nu e nici mu-ra-tu-ra si Nu e nici Apa de Mare... Acum insa toata Tara e plina De apa si Inca e de

Am mutata epistola subt strachina lui care era plina cu Prajituri si bomboane cu miez din Napoletane... Si el tot bea Cafeaua Nes... Iar eu tot ziceam Am Inteles... Si tot imi zice - Nu fi

Ioani...Ioani...Ioani... Da dracu sa ti eee... Unde naiba te-ai pierdut... Hai ies afara... Ca de un car di vremiti caut... Vin mai la mine Faina a plecat la iarmaroc... Sa noi avem vre-o

Măscată iera Luna Caci coperise fereastra Si perdeaua Albastra Jucausa in bătaia vântului Tremura... Iar tu obosită Dar fericită Imi surâdeai... Ar fi fost distul Să-ți sărut

Privești la mine ca La un dulap din viacul Optsprezece Păstrat în Ermitajul din Petersburg Și ți- jale să mă arunci... Iubit-o de-acum sunt și bătrân și Uzat... Pe mine mințile m-au lăsat Și