Poezie
picatura
natura
1 min lectură·
Mediu
Din Cerul senin si
Streveziu
Se pornise un suvoi greu
si-n doua clipe
Rochita ta de cit
De corpu-ti firav s-a lipit...
Iar eu ...
Eu am ramas impietrit...
Surd si amutit..
Prin valurile parului tau
suradeau picaturi aurii
Care
straluceau sub raza Ochilor tai,
feriti de genele-ti papadii..
Iar de pe nasucul tau fin
cu linia narilor lina,
tremura in cadere
o picatura...
Divina...
Si buzele tale,
pielea visinelor coapte
prinse in roaua de noapte,
vesteau un suras moale...
Iar prin citul umed si jalnic
contopit cu pielea umerilor tai,
straluceau raze...
Roze si calde!!!
O feerica frumusete radiau
Sanii
Care se razboiau sa strapunga rochita,
In intampinarea
suvitelor de ploaie...
Iar Ploaia, vrajita si ea
De Frumusetea cereasca a ta,
Parea ca conteni...
Dar...
Tot mai pronuntat patrundea
in tine...
Si eu...
Mut si dissurubat...
Ingenunchiam in mine...
001.389
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “picatura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/1826929/picaturaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.