Poezie

13 01

1 min lectură·27 aprilie 2010

Mediu

Așa zi di săracă și pustie nu am avut vre-o șaptesute de

ani eu și niș prietenul neu nu crezuse că la noi

ân carc are să se nască un neluț porumbac...

Da neluțul creștea și se bucura de viață sărind tiptil

ca un motan după pradă...

Că motanul e din o familie de felini nu âncpe bănuială

să-l vedeți voi cum se tupilește și pîndește el

o vrăbiuță sau un șoricel...

DAr să facă aceasta un neluț...

Nu-ni vinea a crede că acest om se joacă cu noi...

Dar cînd am intrat în țarc

neluțul așa și a zis

eu sunt cel neluț porumbac

eii și ce doriți să vedeți...

Vă închipuiți fraților ce mă apucse atunci la vorba

neluțului....

Paștele trecuse cu succes și deci doar acest neluț

scăpase teafăr că cum zice el

m-am ascuns între esle și acolo am așteptat pănă a

trecut paștele...

Și ne-a demonstrat cum se ascundea și cum

a slăbit fără mîncare

două săptămîni bune...

001.049

Parfenie Iliieas. “13 01.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13938674/13-01

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.