Poezie

12 90

1 min lectură·24 aprilie 2010

Mediu

Cît di poetic arătai mai dăunăz tu

Opera mea de înțelepciune era plină și măhala noastră

Eu îți băteam ușurel în fereastra ta de la spatele casei

și tu îmbărăcată în sumanul tău de iarnă albă și geroasă

pe furiș te strecurai pe lăngă mătușa ta din tindă și veneai

Să te cuprind...

Nu știiai niș tu șî niș eu că eu am să-ți șiu primul și

ultimul soț al tău...

Da atunși sărutul tău costa cît o poveste de mijloc de

iarnă și de mijloc de basmul bunelului tău care știa el bine

de ce uneori bat pe la ușa lui și

Vecinii supărăți că eu un berbedeu de la sat vin pi la tine

care trăiești și acum la oraș..........

Magnifică era atunși vorba ta curată românească.........

Și tu pronunțai frumos cele mai simple vorbe băbăști.....

Privește cât de frumos cască

Motanul de pe prispă...................

Straniu că încăpeam atunci în doi pe o

cojoșică!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

001.139

Parfenie Iliieas. “12 90.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13938167/12-90

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.