Poezieurban

12 78

1 min lectură·18 aprilie 2010

Mediu

Tot mai puțin la tine stau

și mă gîndesc de ce o lume dulce în veacuri putrezești

de tînără și verde culoare ai pierdut habar necruțătoare

prin leșuri petrecînd...

Aștepți cuvinte sfinte cînd simplu nu-nțelegi că ultima

chitară din versurile băbăești se duce să mai cînte cu strun

a sade dor alină puțintica durere d3e amor...

Tot mai puțin la mine coboară muza dusă pe bal de ligoral

acolo unde curge iubire de pe val...

acolo unde cade luveferi lunecînd pe raza stratosferii

funigină din vînt acoperind cu plapoamă adusă din pîmînt

așterne o năpaste peste un neam iubit...

Am rădăcini adînce implanturi în cuvînt se duce și tot

plîănge o lacrrimă de

Sînt...

Puricul Lumii și sunt eu cel de crez

cu tine o stăpînă mai nult nu amorez...

Așa îmi strigă zarea cînd liniștit privesc o spumă ce apare

creasta valului ce se oprește-n vezi...

Și tu și el și eii și ele că a fost un vals de enmurire la

noi pe o planetă secată de păastrați neliniștită

durerile de azi.......

00974

Parfenie Iliieas. “12 78.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13937336/12-78

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.