Poezieurban

11 78

2 min lectură·2 martie 2010

Mediu

Cu mare regret și cu mare speranță am început la

acești ani ai meii să mă restructurizez în viață să ănvăț...

Și dacă nu știi să predai o viață mai vine stai la sovă

și nu în ghiață încălzăștezi inima de o durere că

nu ești tu și nu ai putere să faci ceva de folos

obștii care nu te recunoaște și nu știe de tine

vine și altul de-aucum e tînăr iar tu cu viteza ta de umăr

nu are nevoie nimeni căci umărul tău nu e cei vreu

și la ce eii aspriră la tot ce ție-ți aparține dar nu

e ceva care să să le convină.................

Ți tu obosit de atît schimbare nu ai nevoie de ceva

care să să se îndoaie de la o simplă atingere veche pereche

care nu știe de ce și astăzi la anii cei buni scrii și

tot scrii poezie...................

Udne dă șuvoiul de apă acolo e nevoie și e se sapă

un șanț pentru a scurge apa...........

Unde e cutremur și e nevoie de a face un un sprigin

eii nevinovații fac fors majore.............

Și oamenii mor și se duc duși de ape ca llăcomia cuiva să

adapae..............

De oameni vooinici și de oameni cu vînă ai tu nevoie și

nu de-al de mien...

Care e primul să mă arunci la groapa cu gunoi dar să

rețineți voi că noi și cu el și cu ea suntem vii

și avem nevoie de cuvinte..............

pustii ar suna acum odele de laudaă dacăă cei drept nu

e oșagă..................

00953

Parfenie Iliieas. “11 78.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13931006/11-78

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.