Mediu
Se grăbea furnicarul știea sau simțea că se apropie
ploaia
torențială și ea
se grăbea de parcă știa și ea că vine
Toamna dolofana toamnă de primăvară uitucă și de vară
înfumurată ele să scape planificase
Ploaia.........................................
Și Furnicarul se agita alerga cu grabă mare
să reușească să închege
paele și crengele la vîrful boltei de furnicar se coborîse
un șoim hoinar......................
Și șoimul nu se agita dar
trist era
pierduse în luptă cu un alt șoim o aripă și acum șchiopăta
din aripa sa
curgea pe penele sale sîngele care
srălucea la soare......................
Și l-au luat în funcție furnicele și ele micile dar
multe au început să se înfrupte........................
Șoimul tot scutura din aripa cea nevătămată și privea
în zarea lui
sau în centrul cerului..........................
Înțelgea că de pe această moviliță
dacă își vindecă aripa........................
își va face vînt și atît...............
Însă furnicele care se grăbeau
iau cuprins iată și piciorul stîng care acum era greu
căci din luptă eșise el cu un ochi
scurs și cu un picior
frînt................................
Șoimul plîngea sau poate zîmbea de bucurie că vine
Toamna și furnicele se grăbesc.................
Dar...............
Pe nezărite se tupilise nu departe o pisică și ea
se grăbea.............................
Acum stă la dos................
Și ronțăie............
Un os.............
Grivei............
ce
vrei.................
dacă se grăbesc toți să se ducă...........
că
vine toamna sau iarna
dar.....................................
Nu poate zbura un șoim dacă are o aripă
însăngerată...........................................
00895
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 232
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “11 27.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13929181/11-27Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.