Mediu
Cuvîntul lăsat pe o grămadă de nisip spălat de
lacrima Iernii mă ademenea cu acel fericit din el și clar
că va fie și o altă vreme...................
Tu acum stai la geamul din cartier se vede și Luna
doi sunteți Tu și El din copilăria mea străbună
Iar noi și noi suntem doi
eu și floarea mea de mătrăgună............................
Nu că aș fi și eu un șuvoi de primăvară ce-apune..........
Dar așa a fost ca să fim ambii și eu și tu cu perechea sa
La început era și ea
participa între noi iubirea........
Acum însă deși s-a cotelit spre sfîrșit zăpada
mai zgîrîie cu colții ei de gît
se ține
țurțurul palmei................
Și de pe acoperiș ca un stalactit se prelinge
uitarea
și caut nefericit să întîlnească
o
Stalagmită..........
Înzădar e acum au trecut de pe fundalul de tablou incoerent
școlarul.......
Și nimeni nu-ți permite să dai dinnou
Aniversarea....................................
00855
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “11 20.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13929011/11-20Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.