Mediu
Ni-am îmbunghiat nasturii vestonului meu verde și el ca
dealtfel pantalonii mei care acum le zic pijamale........
Și i-am lăsat doar prohabul deschis ca să vină un convins
că și primăvara are pantaloni și pijamale ca atare tu nu
ai să vezi cum arată pantalonii verzi căci tu ești acum
îmbrăcată în alb pătat cu murdărie neagră și acră are să
fiibă la tine vechimea trăsăturilor lăsate de tine la noi se
parcurge în valuri de zăpadă e caldă mînuța ta și tu cu ea
o ridici și o lași să cadă e verde și cada cu apă de izvor
la noi speranțele nu se cobor și nu se ridică de frică că
are să cadă un țurțure din ograda stejarul se ține de el
și se duce la barem dacă el are să știe.............
001.036
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “1098.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13927959/1098Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.