Mediu
Greu e mișcă neouronii meii prin creerul tău
omule distrus de mine atunci cînd tu plîngi eu nu știu de
ce tu nu pui în mișcare neuronii tăi da apelezi la
al meii...
Până ieri nu consideram că sunt eu vinovat
dar de azi iaca am simțit că se micșoreaza și la mine
cantitatea necesară pentru asupravețui...
Dar iata că așa și a fost...
Eu am scris și tu ai înțeles iar eu am pus palma pe
o gutuie de a ta și ea
Gutuia s-a desfăcut la atingerea mea și eu atunci am
strîns de pe ea toată plăcerea mea...
Iar neouronii tot se plimbau pe valurile acestei
gutui...
Noroc că a fost un pic de amurg și eu
n-am putut să mă dezmeticesc...
Atunci eii au făcut un reverans și au dat
din aripile...
Care au zis noi te ridicăm dar ce faci tu dacă el
nu te va primi...
Și atunci eu ...
Am dat din umerele mele simplu semn...
Neuronii din fața mea
Pleacă...
Drgă...
Așa că dacă am să ajung la tine...
Bine!!!
001.014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “1039.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13926039/1039Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.