Mediu
Și iată se ridică fumul din coșul sobei care face
focul să mă încălzească iarăș se ridică el în sus și nu
se zbate să meargă înspre miază-zi ci se ridică un semn
că timpul iar se strică și astăzi are să fie iarăș o zi
De Soare plină și de frumusețe rară va coperi văzduhul cu
o plapomă de foitaj din stele oarbe și nebună ploaie de
comete căzătoare iar astrologii vor vedea în telescoape
galactici împietrite și tăiate-n jumătate și pline de ne
toate vor fi atît de dure și de necoapte că iaca așa e bine
ține zi și noapte...
au să se joace sclipitoarele raze de solaris prin păiangeniș
de picături pătate cristale în figurile sculpturile de ghiaț
ă frumosul atrăgînd ca ca crustalul din Cehia la mijloc de
cunuie spartă e acum feerica lumină de verdeață...
Și sufletul în chis pe jumătate lăasat și de voință și de
viață e tristă și privirea Omenirei e trist cînd se duce în
o veșnică pomenire un anotimp rănind o altă abundență va
fi armistițiu de cuvinte și el va trepăta cărarea spre fier
binte...
Și recele va fi și el nevinovat căci nu e vinovat
nevinova-tul dulce atunci cînd încolțind pămîntul el a pornit spre
viață o Plăcere și nu e vinovat nici ultimul și nici Eu
il al nostru e părintele din ceruri și nu se mai așteptă
alte geruri...
Atît ai zis tu astă noapte și ai oprit tu sfînta noastră
șoaptă și ai oprit cuvintele golite și ele ca un vis se
duc buricile de stele de pe frumoșii sîni ai tăi mă rog
căzut în brațele de nenumărate ori...
Ai tras o înjurătură...
Tu ai plecat acum pustie e a cea jumătate din mine ce-ți
aparține ție și nu se știe cînd din noi se v-a forma iar
Cel întreg ce se numește vlăstar de
Păpădie........................................
00993
0