Poezieurban

1034

2 min lectură·26 ianuarie 2010

Mediu

Nici n-am știut și nici nam visat că am să pot picta

pe plapoma asta strevezie iubit-o înstrăinată de o stea

acum iată nebun îți pictez cum cred eu că o veșnică și dulce

Nostalgie...

Privesc spre tine prin lentilele asta bulbucate și te găsesc

între trei stele supărate că n-au fost de mine educate să

vină penserate la tine să te cate...

Trei stele ca trei fulgere mășcate și pe jumătate leșinate

de atîta încurcare și nesomn ele s-au suit mai sus ca

lăcașul unicului și sfîntului nostru Domn...

Am scris și eu aseară la cancelaria Domnului Nostru un răvaș

pentru de ce mata iubite Tată

nu ne cobori din cînd în cînd pentru munca noastră cîte-o

Zînă nemăritată...

Să o putem fără de frică s-o pictăm așa cu Dumneata

Pe Frumusețea eii ai Concentrat-o...

Pe pînza asta de cruciade să pictăm

iar strănepoților să le fie de îndemn

acest punctaj de întîietate...

Copiii mei iuiți și vă stimați pe Tatăl și pe Fiul lui

să nu uitați că din iubirea lui

El viața și-a gertvit ca voi să fiți acum

frumoși și tineri și voioși și dulci

acum o scriu și eu

că și eu am fost mai ieri

un copilaș ca voi și ca alți copilași de noi...

Acum însă

aș dori un lucru să fac așa ca să nu pierdeți din

fericire măcar

Unii din Voii.....................

00963

Parfenie Iliieas. “1034.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13925614/1034

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.