Poezieurban

1033

2 min lectură·26 ianuarie 2010

Mediu

Da am uitat ce să spun pot eu acum cînd tu nu te cuprinzi

pe tine te cuprinde lăcomia și lacomă îmbuci din

poezie o strofă un cuplet un cuvînt o silabă și o literă

așteaptă am să pot și eu scrie ceva de talie a ta e cea ce

e și mondială dar unica e rugămintea mea nu aștepta

stînd locului tu cată pe unde se petrece vorba mea în unde

se găsește înțelesul cuvîntului lăsat de umbra interesului

tău de mine și de versul meu așa o cred eu pe bîjbîite cat

mereu alături de o vorbă dulce și isteață surîs de o iubire

îndrăzneață și tot de tine și de mine e o altă oarbă

vorba mea și starpă căci nimeni n-o citește n-o așteaptă

atunci s-ar naște ea un pic mai ușurel și mai cu vlagă dacă

tot cineva din noi ar aștepta-o și știu și eu și știi și tu

că altă cale nu e...

Dar să arunc cuvîntul meu atît degreu găsit printre cucuie

ce le-am adunat tot călătorind prin vorbele din prag și ele

Vorbele și ele visele Noastre s-au unit...

Acum însă sunt eu de viață priponit și nu pot nici sălta

priponul și nici rupe cu piciorul lanțugul din oțel călit e

și nu pot sugruma inelul cu dinții mei din ceramică și din

durere sfere se tot cobor pe o brajii mei sleiți de dor

și tot se duce la răscruce și tot așteaptă la o dreaptă e

el a=orgoliosul meu Amor...

Nu pot nega sunt sugrumat de el...

dar tot mî pun în pară cu coletul tău din călimară

curge dorul și amorul...

Meu...

Mai mult posibil că și e al tău...

Dar la exact

că e al

Nostru...

Sau poate doar eu am rupt căăstrul................

00958

Parfenie Iliieas. “1033.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13925608/1033

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.