Poezieurban

1032

1 min lectură·25 ianuarie 2010

Mediu

Ne am împăcat în doi cu veșnicia

Acolo să ne iubim uitînd durerea și neomenia...

Vom ridica din slove dulci și triste fețe copaci din lemn

cu multe fructe sterpe...

Și vom cere Lumea să ne Erte...

Vom dezlega dorințe și distanțe vor dezgoli aprinse

cereri de sfințire al pocăinței dulce nemurire...

Și cine știe poate în tr-o emisferă de speranțe ne vor lega

pe veci cuvintele așteaptă...

Dar nu în ipostaza asta pămîntească

Ca lumea nedumerită să ne tot iubească iubească iubească...

Atunci iubirea lor fățarnică și oarbă nu va mai avea nevoie

și nu mai vrea să fiibă clară...

Amară dulce și dulce și amară dulce și amară...

Acolo sus pe cărare

Interplanetară...

Căci dacă a lovi în creștetul Venerei o Cometă

iar dacă Sirius va strînge partitura

se vor uni în un frumos

cataclizmul

iată ce unește două stele

care se lovesc doar dacă se începe o

înfăptuire

clară...

Nu pot prezice Nici Sfîrștul Terrei și nici

Apogeul Universului Întreg...

Căci dacă nu iubesc nu înțelg și dacă nu înțeleg

Nu leg...

O prietenie solitară e bizară și pentru un sistem cum e

Sistemul Nostru

Solaris!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

00992

Parfenie Iliieas. “1032.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13925460/1032

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.