Poezieurban

De apa

1008

1 min lectură·18 ianuarie 2010

Mediu

Mi-am ascuns și eu ca toată lumea

Buricul în apă sărată și rece ca apa de vară în dimineață

pe rouă...

Buricul dar am uitat de Popă...

Adică de poponeață să o ascund și pe ea...

Ca să nu o ardă și pe ea raza solară dar așa e dat omului

să pățească întîii și mai apoi să se gîndească de ce

a pățit-o și nu a evitat-o de mai cu vreme...

Ca mai apoi să nu tînjască...

Dar popa mea ardea iar eu nu-nțelegeam de ce Ea arde...

Doar sunt cu totul în apă sărată...

Adică-te-le la Mare...

Și mă liniștesc valurile line și pline de apă sărată...

Toată lume își bronzează fața picioarele

iar alții mai deschid și pieptul

coapsele și

durerile le usucă la soare să nu le doară inima...

Eu însă am scos Popa la suprafață și o ard cu Razele

Solare...

Și am păți-t-o!!!!!!!!!!!

Mam așezat să scriu o poezie...

Clar că închinată ție...

Po-e-zi-e!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

dar n-am putut ședea...

Mă ardea

Popa

Mea................................

00893

Parfenie Iliieas. “De apa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13924323/de-apa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.