Poezieurban

ghiata

1006

2 min lectură·17 ianuarie 2010

Mediu

Întotdeauna am fost fraat de cristalele de

Ghiață...

A fost asta în anul...

Eii e cam adînc anul cela de 1956...

Dar ce să-i faci...

Atunci a fost primul meu caz filozofic...

Mi-a confecționat tatăl meu niște patine din două bețe

legate cu sîrmă și ca să nu cad i-a legat de ele

două șendrile de pe marginea streșeneii de la saraiul unde

mînca Florica noastră o văcuță mincă dar harnică

dădea o căldare de lapte dimineața și una nu plină

seara înnainte de culcare...

și iaca în iarna ceia plină de jer și viforniță am ieșit și

eu la patinat ca dealtfel toți băeții din sat...

Că acolo se mai strîngeau și fete mici și fete mari...

Iazul nu era așa de departe ca cum ai arunca un băț...

Eii păii nu băț...

Da un bețișor așa ușor el...

Și ajuns acolo îni leg eu di talpa șiubotelor mele

patinele și hai iute la alergat...

Dar un cacat...

Că în fața me apare colega me de clasa întîia A

Larisa Arnaut...

Și eu văzînd-o pe Ea...

Mă lunec și

Cad...

Clacr că cad foarte frumos...

M-am trezit că nuștiu cine mă hîțîna da

Larisa tot îngîna...

Uite ce Soare Frumos...

Ai făcut tu pe jos!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

00935

Parfenie Iliieas. “ ghiata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13924295/ghiata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.