986

Și masa plină de bucate și el

smerit stă în picioare și așteaptă să vin eu

al lui noroc de fată mare și deșteaptă dezgolit pe jumătate

amorul său poftele își face iar dînsul necopleșit de

influența sărăciei sufletească scrie și amară poezie...

E plină masa de bucate și toate sunt de măritate dar una e a lui cuminte și eii se tot copilăresc cuvăt înfruptă cu

siguranță că se uită...

O operă legată de bolta cerului curat pe tine iubit-o te a așteptat poezie nebunatică și supărată de atîta îmgunzeală ea iarăș pleacă

cu ceremoniele de albă școală...

Iar clasicul din el e astăzi doborît la parter plîng doar

eu copil arcat de asupra bolții din bordeii se aude

melodie de ce vrei mă Geniule cu mustețe dulci

se crește și porumbul tău din lunci și din ograda plină cu

bucate se duce și tot vine lumea toată poietică și ea

și absentă la culcare nevoie mare pentru tine și pentru

un om

nu și pentru pro verbul

Pe toate le știe și le poate doar unul

Al nostrur

Dumnezeu...

O știe și copilul din mine și tot ce se cuvine o știe și

el........................................