Mediu
Ridicasem plapoma prea devreme
în apartament încă era rece aerul deși împorspătat de
răsuflarea ta multașteptată primăvară...
Dar o ridicasem și văzuii ochii tăi verzui iarbă
abea încolțită pe fățarea aprinsăd de un soare ce venea de
la Izvoare...
ele izvoarele erau vinovate că de atîțea ani noi nu ne
mai văzusem în doi și niș în trei și niș în patru...
Plecaseș tu cu altul...
rămase izvoarele fără noi au stat mai timide și
acum erau împăiangenite de buruene ofelite și ele de lipsa
de apă curată și rece...
Izvoarele noastre s-au împuținat și nu mai dau apă curată
și nu mai beau oițele noastre brumării și pătate...
Izvorele sunt spre a seca
ca și dealtfel și poezia mea dacă n-o citește nimeni
ia tristă rămîine și astăzi și nemaivorbind de mîine...
Noroc de tine...
tu ai o fire meditativă și cauți să înțelegi
și legile strîmbe și cele divine
în opera unor poeți consacrați
și
nemuritori
ca mîine să te arunci
cu dîrzenie
îni
nimeni.............................
00855
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “978.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13923580/978Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.