Mediu
firicelele de ploaie de iarnă se loveau nedumerite de
parbriz...
Despicate în mii de picături mai mici
aterizau iarăș pe parbriz...
Și se lipeau de el alcătuind un desen fantastic
și intuitiv cercam să gîcesc ce tablou va fi pînă la urmă
ieri vedeam în ploaia pe jumătate cu fulgi moi și pufoși
privirea ta nedumerită...
De ce te streangulezi iubite...
Așa strigau fulgii lovindu-se de parbrizul transperat...
Și chipul tău neînfricat a plecat...
Și a venit o altă ființă...
Cu ochi albaștri și blondă...
Cuminte am așteptat să se facă ziuă...
Să dispară imaginea eii stelară...
A fost steaua călătoare oare acea stea de pe parbriz...
Iar unii așa și au zis...
Ast noapte iarăș a nins cu ploaie îndouă...
Va fi roadă bogată la
Toamna Nouă...
Și soarele supărat pe stele a aruncat plapoma pe
Floricelele care s-au ascuns după perdica
din geamul de la dosul casei...
Și a înghețat în casă
Fereastra...
001.170
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “965.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13923487/965Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
