Mediu
lincuri și adîncuri pline cu nimicuri iar tu
speri că cei ce speră sunt corecți cu singurătatea
cine știe și cine știe și poate și care nu știe dar poate
iată care e esența fișozofiei antice...
El a luat prima pieatră în mînă și a aruncat-o în iaz
și din fericire s-au noroc a lovit un șalău care a fost
turmentat de piatră și năucit s-a ridcat pe oglinda apei...
Ea bucuroasă a sărit direct în apă a prins șalăul de cap și
la scos la mal...
El a aprins rugul din fața peșterii și a făcut niște
stative pe care au aranjat șalăul și au început să-l coacă
dar șalăul și-a revenit în fire cănd para a ajun la inimă
și a ridicat coada și l-a lovit pe el că el
și-a pierdut cunoștința și și-a mai făcut el încă un vînt
ea s-a pomenit sub șalăul ista ca muntele năucit și
el șalăul de atăta succes a apucat pe ea de picioar și
a început s-o tragă în apă...
dar în astă vreme își revine el și lovește iar cu
pieatră șalăul în cap...
șalăul de drumuml eii și se rostogolelște spre oglinda
apei dar
în timpul ăsta sare peste eii
un leu...
așa a dispărut șalăul
și omul
din era mezozoică
datrită lupetei cu
Leii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
00920
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 218
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “951.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13923130/951Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.