Poezieurban

938

2 min lectură·8 ianuarie 2010

Mediu

Am băgat eu ast noapte toate

poeziele echi

în sertarul de la masa mea de scris

și cînd colo nu încap mînăscrisurile în acest sertar

modern sireacul de el a plesnit fundul din carton presat și

au chicat ele poeziele mele

nu pot spune că nu sunt grele ele vre-o patru zeci de caete

din cele cu 96 de trepte...

Dar sireacele caete au căzut direct pe podeaua din saraiul

în care se acostase niște păinagin

și niște muște prinse în plasa de păiangin au început a

bîzîii...

Încă erau vii ele...

Muștele...

Dar nu și poeziile mele cele vechi scrise de mine

sau de băiatul din mine care a trăit

în veacul vecin veacului

XXI...

Mi-a fost jale de muștele care se zbăteau în plasa de

păiangen și am rupt eu bucățele plasa

am dat libertate muștelor trei erau ele...

Și cînd colo toate trei s-au dat peste cap și s-au

arătat niște fete mari

Din Brezoaia de la noi din sat...

Și au strigat...

Măi Ghiță deși ne-ai eliberat...

Doar noi suntem de

și avem să te stricăm și pe tine...

Și cînd am strănutat eu o dată de colbull șela din sarai

Au dispărut și muștele și fetele și

Paiangenul și

Plasa lui

a rămas doar ecoul

Lui!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

001.197

Parfenie Iliieas. “938.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13922683/938

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.