Mediu
Insfîrșit a sosit timpul că și Natura
și-a luat pe spate durerea și
a început a ninge
disperată
peste tot și
De la o la-ltă...
Și pare veșnică ninsoarea asta spulberată
în paralel cu
pămîntul...
Și pare distrat și nostim vîntul
in culorile sale pezișe
ce se opresc în crengile
nucului de la fereastră...
Și arede în sobă misterios stejarul
spintecat de ieri
de tăiușul
toporului...
și pare veșnică zăpada lăsată pe-o coastă de pe acoperișul
căsoaiei acoperită cu
stuf și cu paie...
Și pare veșnică viața mea lăsată spre
amorțire cu numele
siplu și clar
doare...
Fleacuri vei zice tu
prostie vor gandi nămeții de zăpadă
Și unicul nu crede în mine
crivățul cu
Spada...
Scoasă din teacă...
El știe că în fața sa și
stejarii se
Pleacă...
De nu se pierd și totuș
cu părăile de primăvară se duc
Deci totuș
Pînă la urmă
Pleacă!!!!!!!!!!!
00982
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “869.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13919854/869Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.