Mediu
Iată și panglica pe care e nevoie să o iau în piept
și din inerție să mă opresc e greu
dar unde oare să mă repăd
dacă această panglică înți aparține
Ție...
Și știu că tu ești în slujba nebunieii
și știu că tot ce fac și ce gîndesc
e o flencăneală de surcele
ce se cojesc de coajă în un rug
îmi arede de mare nerăbdare să te culeg din vis și din
cuvînt să pot aduce ție nemurire
iubit și neînduplecat
permis...
Da ieri cînd înghețase și ocolul pe unde astăzi voi păși
umbla nedumerit și obosit Strigoiul
urlînd de jale un cuvînt ce te va doare și va plînge
cînd vei cuceri un povîrniș de munte secular
acum însă tace și se uită că ești din toți doar
Doar Tu Poet Mărgaritar...
Ce crede lumea armoțită de zăbrele pe la ferestre multe
poezii de urlete nu ese nici vers nici rimă și nici
Poezii...
Tu predici o cehmare spre o soartă amară și de dor și de
Amor se frînge dulcea sălcioară
și bobii tăi de mult s-au
ofilit...
acum se șterge cu prosop de primăvară
se spală cu covor de
liliac
și arede în pojar întinsa zare
Eu te aștept iubito
în mijloc de cîmp
de
Maci...
001.231
0