Poezieurban

844

1 min lectură·5 decembrie 2009

Mediu

Paranteza pusă la teza ta de amorțire sudică în Alasca

medievală așa și a rămas pînă astăzi

nesuferitoare și amăgitoare...

Paranteza cum se știe din gramatica literaturii române nu e

o virgulă și cu mult mai mult nu e un punct sau un semn

al strigării și întrebării...

Da-i paranteză alegorică...

Despre metafizică ai auzit și tu și eu am auzit dar de

Dialectica instruirei școlare nu se poate vorbi

Cu majusculă strigătoare...

Și atunci eu am strigat la prietenul meu din banca

Numărul doi...

Tu să nu te joci cu gîța domnișoarei mele Zîna Cobzar-en-ko

că de nu o prinești la bot

Boule

Și atunci eu l-am rugat pe Ghiță Hodoroja să-i dizbată

dinții lui aista din banca doi pe care-l chiamă tot

Ghiță...

Tătă prișina era în Gîță...

Frumoasă Gîță avea

Zîna...

Și atunci eu i-am cîntat o melodie frumoasă

Sî-mi cânți Cobzar bătrîn să-mi

Ce știi mai bine...

Căci vin ți-oi da și vin ți-oi da

Și Zîna de pe mine...

Și am fost promovat din clasa a patra în

Clasa a Treia

cei drept ca din a patra A

în a treiia dar

Be.................

001.094

Parfenie Iliieas. “844.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13917963/844

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.