Poezieurban

827

1 min lectură·30 noiembrie 2009

Mediu

Dtadionul iera inchis...

adică era inchisa poarta cu o lacată veche și ruginită...

Iar eu nu iubesc cînd se închid

lăcașele obștești...

Doar toate ele sunt ale Nostre!!!!!!!!!!!!

Și am luat un bulgăr de piatră spartă și

am deschis lăcata...

Nu pentru mine personal ci pentru toți doritorii care

se rușinau să strice astă lăcată deochiată...

Și erea o lună frumoasă ca săcera pe cer

și erau multe stele

Și calea lactee se strecura printre crengele tufarilor

și toți liliecii se jucau

cotroboind prin

tufari să prindă ceva de mîncare...

Iar tu supărată că am stricat lăcata așa și nu doreai să te

așezi lîncă mine...

Dar nici să pleci nu doreai s-au te temeai că au să mă

areseteze copoiii...

Și mă rugai să plecăm ziceai...

Iar eu supărat pe mine dar mă făceam erou

deși înțelesei că dacă cineva mă vinde

am să fac cincisprezece nopți și zile la primărie

s-au la

poliție...

Și în situația asta deochiată îmi vine o idee

Incet mă ridic și

cad urlînd...

Of Marie!!!!!!!!!!!!

Și am cîștigat...

Acum iată sunt și însurat și mă simpt

și

Bărbat

!!!!!!!!!!!!!!!!!!

00889

Parfenie Iliieas. “827.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13917240/827

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.