Mediu
se formase un amestec nebun
lacrimile tale și
și
cuvântul meu
îți spun clar și rispicat tu îmi rămâi pe veci
căpătâi și covor pentru desfrîu estetic pe pagina vieții
așa sunt poețiii
incolori și strevezii la față
e simlu să știi să scrii poezii cînd
când nu ai greutăți pe spate
și pe genunuchi și
în
brațe...
și simplu și ușor și neânduplecat sunt eu
stejarul și salcâmul ce stau acum acoperiți de negură
și privesc liniștiți la pata albastră din geamul meu
și tu și eu clonul tău ingere de pe norul aruncat în grabă
de nerușinata și dezbrăcata mea
Toamnă...
Un negru absolut și absurd se strecoară intens
sper că va ajunge în Univers
cu sfântul și necuprinsul meu
vers despre suferințele tale omule cuminte și liniștit
Părinte...
Aprinde candela și opaițul chiliei
coaboară în genunchi spre a eii inimioară
sărută-i sfînta eii petală
plină de spinul ce încurcă grădina
și cere îndurare și cere un pic de milă
cuminte și dulce copilă
fierbinte aleargă la țară
și dimineața închisă și
deschisă
în seară...
plouă afară...
cu sînge și rouă....................
001.020
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Parfenie Iliieas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 183
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Parfenie Iliieas. “756.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13915079/756Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.