Poezie

731

1 min lectură·9 noiembrie 2009

Mediu

Stai să mă gîndesc ca cum aș proceda eu

dacă cu mine ar vorbi un om și ar folosi limba sa

atunci cînd eu totul înțeleg

dar pot apela la

gramatica mea și nu

la gramatica

celuia...

De-o pildă scriu corect -și dar aș dori ca

cititorul să înțeleagă că ăsta este un sătean de al meu

și e pedeasupra nu profesor de litere da-i un

căruțaș (car-u-țaș)

coonduce trăsura(tras-ura)...

Așa și atunci e necasar ca să iau în paranteze(ȘÎ)...

Acum și cel ce mă citește înțelege că

Ãsta este un căruțaș...

De la coada calului...

DA poate a măgarului...

Și e normal...

Bine da dacă el dorește să zică cum o și face

(Da șe mă crușea măti di catîr)...

Cu ce să o schimb?

Căci doctorul din sat nu vorbește așa de burienos...

El zice în așa situație...

Foie verde și-un Chirău...

Căci profesorul de matimatică zice tot în așa caz

Patru-or-patru fac Șasezeci și patru!!!

Da un asenizator o spune și mai pe deadreptul

(Da și cîcatu măti)...

Undi ti holbez măi dobitocule...

Și nu văzut-ai tu cî mărg eu...

00949

Parfenie Iliieas. “731.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/parfenie-iliieas/poezie/13914170/731

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.