Poezie

Gand Poetic

2 min lectură·21 septembrie 2010

Mediu

Atâta măgulire fără noimă,

Atâta frumusete fără zel,

Polemic e o creare fără formă

Rostită rece,cum și-n orice fel.

Distanțele-ntre noi sunt măsurate,

De vremi trecute care nu mai vin,

Cu sânge zac pe străzi nestrămutate,

Istorii ,norme intr-un pahar cu vin.

Parfum cu iz de muză înamorată

Iluzii veștejite-n citadin,

Poeți priviți nicicum că altădată,

Și versuri seci croite foarte fin.

Într-un oraș în care apa nu mai spăla,

Ci numai lacrimile curg pentru-adevăr,

Ce rost mai are spaima cea vitală ,

Când mii de morți plătesc prin jertfă lor ?

Salvare poate e doar pentru unii ,

Ce-i pot gustă veninu-nbatator,

Ca într-un foc se ard de dor nebunii,

Și cred că poezia-i doar a lor.

Se-nsala însă ,văi de ei sărmanii,

Crezând că a lumii falnica minune ,

Se preamărește cheltuind frivol toți banii

Și dând doar ritmul efemer în lume.

Asemenea bătrânului părinte ,

Pot spune că mă asemăn vag și eu,

Scriindu-i versuri poate prea cuminte,

Pe-o masă într-un oraș chiar prea pustiu.

Căci asta-nseamna în noi ea,poezia,

Un frig eferic, preponderent bizar,

Căci doar în vis domnește măreția

Nu printre versuri într-un poem hilar.

Poet poate a fi oricine,oricât de crud i-ar fi chiar gândul gol,

Căci eu,când mă gândesc timid la ține,

Mă simț neputincios,etern și gol.

001.110

Papainopol Bianca. “Gand Poetic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/papainopol-bianca/poezie/13954361/gand-poetic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.