Poezie
Cand soarele rasare
1 min lectură·
Mediu
Si-acum in toiul diminetii,
Cu o parte de lumina din puterea vietii,
Tot la tine-mi zboara gandul,
In mijlocul tineretii.
Pe geam imi intr-o raza,
Imi ajunge-n inima-mi razleaza,
Te simt,sau doar incerc sa ma prefac ca vii,
Din nou sufletu-mi sa invi.
O adiere inceata-mi bate-n piept,
Un suflu greu de dimineata,
Ma rascoleste iar,si-mi face greata
In inima-mi de gheata.
Pamantu-i fraged si rapus,
De sus imi bate spre apus,
In mintea-mi neagra e la fel,
Caci e si-n sufletu-mi macel.
Un soare fals apare iar,
Caci totul este in zadar,
Un nor de ceata se ridica,
Si inima-mi moare de pica.
Ceata noptii se ridica,
Iarba iese ca din sticla,
Liniste-nspaimantatoare
Dragoste prea orbitoare.
De nimic nu-mi este frica,
Cartea vietii se dedica,
Luptei noastre pe pamant,
Razboi cu morile de vant.
Cerul se insenineaza,
Chipul tau ma lumineaza,
Lupta nu s-a incheiat,
Mai avem de indurat.
002.966
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Pantiru Dragos-Beniamin. “Cand soarele rasare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pantiru-dragos-beniamin/poezie/13947173/cand-soarele-rasareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.