Poezie
Închinare
din revista Viața literară și artistică, I, nr 15, 22 aprilie 1907
1 min lectură·
Mediu
Când se-nsenină cerul, cu mii de stele-n față,
Nemărginirea mării în raze se răsfață;
Iar când își pune slava un obrăzar de nori,
Pe mare cade noapte, iar vântul dă fiori...
Și lacrimile slăvii, și fulgerele-i toate
Ea le primește-n sânu-i ce plânge și se zbate,
...Iubito! Astfel viața-mi legată-i de a ta,
Din cea dintâi clipită de-nfioarare-a mea...
Zâmbești? Pe chipu-mi cade o rază fericită...
Urăști? Îndrept spre dușmani o spadă ascuțită;
Iar când te văd în lacrimi, mi-e sufletul cernit
Și-n pieptul meu se zbate un demon răzvrătit...
007.184
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Panait Cerna
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Panait Cerna. “Închinare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/panait-cerna/poezie/13947488/inchinareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.