Poezie
Parintii
2 min lectură·
Mediu
„Părinții”
Părinții nu ni-i alegem
Ei ni-s dați de dumnezeu
Trebuie să înțelegem
Nu-și aleg copilul său.
Ei ne dau viața
Și un nume
Ei ne învață
Lucruri bune.
De mici copii ei ne alintă
Ne cîntă cîntece de leagăn
Și de deochi ei ne descîntă
Ne răsfață ne dezmiardă.
Ei ne ajută cu o povață
Și cu sfaturi și cu bani
Și cînd mergem ca prin ceață
Sunt lumina din tavan.
Un părinte vrea să-și vadă
Fiica, fiul sănătos
Și ca flacăra să ardă
Răul, tot ce-i de prisos.
Mama pe feciori învață
Cu cei buni el bun să fie
Să stimeze să iubească
Cu cei răi să n-ai frăție.
Cum el ca să se comporte
Cu o domniță domnișoară
Și în suflet să-și dezvolte
Dragostea ce n-o să moară.
Ca nicicînd să nu lovească
O femeie sau o fată
Chiar de merită pedeapsă
S-o lovească cu o frază.
Tata învață feciorii
Cum să fie un bărbat
Să nu-l cuprindă fiorii
Tema sau un vis ciudat.
Să aibă solidaritate
Să nu fie trădător
Să aibă curaj în toate
Să lupte pentru valori
Așa valori ca deminitate
Libertate și respect
Altruism, nelașitate
Să aperi pe cel corect.
Cînd vor fi bătrîni și singuri
Voi de ei să nu uitați
Ca vîntul vuind în crînguri
Să veniți să-i vizitați
Și să-i ajutați și atuncea
Cum și ei v-au ajutat
Drumul vieții vă va duce
Iar la părintescul prag.
002.007
0