Fulger si durere

„Fulger și durere” Un fulger și-o durere Mă macină și mă frămîntă Dar nu-i permit să zbere Trupului ce greu se alintă. Iar mă apasă un gînd nebun Că alte brațe te ridică Că alte buze ție-ți spun O vorbă dulce o minciunică Cînd amintiri mă răscolesc Cu alte gînduri mă alin Da nu suspin și nu mă chinuiesc Dar tot la tine aș vrea să vin. Să mă cuprinzi iarăși în brațe Inima s-o trezești la viață Și sufletele să se agațe Ca două capete de ață. Să uit iarăși de lumea toată Trecînd în lumea ce am creat-o Să simt caldura ce mă îmbată Ce cu pămîntu am nivelat-o. Și inima-mi pompează iar Un sînge negru, rece Ce este închegat, amar Știu totul îmi va trece. Știu că voi găsi eu forțe Să uit de toate și să merg Nu după cum mă cheamă morții Ci după cum mă învîrt în cerc. În cercul de apropiați, prieteni Care mă ajutau mereu Să nu mă usuc ca niște pepeni Ce-s storși de vlagă și de seu.