Doua suflete

„Două suflete” Două suflete integre Noi cîndva reprezentam Și acum zilele mi-s negre Și aproape nu te am. Două inimi ce băteau În același ritm sonor Două păsări ce zburau Pe cerul plin de nori. Două picături de apă Ce cu ploaia au venit Și cu o forță ca de vrajă Între ele s-au unit. Două flori ce s-au ivit Dintr-o singură semință Doi tineri ce s-au iubit Și cu trup și cu ființă. Două flăcări ce împreună Au format un singur foc Care în nopțile cu lună Încălzeau același loc. Doi nori plini cu stropi de ploaie Ce cuplînu-se creau Pîrîiașe și pîraie Ce un rîuleț formau. Două stele luminoase Ce luceau noaptea pe cer Două fire de mătase Legate cu lanț de fier. Dar tu ai rupt lanțul de fier Și acele fire de mătase Cu care soarta chiar mai ieri Așa puternic ne legase.