Fantoma viselor

„Fantoma viselor” Fantoma viselor astrale Iar pe mine mă vînează Umbra ei în a mea cale Vie inima-mi păstrează. Mercurul cu a sa putere Cîmp magnetic și nucleu Scoate răul din vedere Din minte, sufletul meu. Luna cu a sa lumină De la soare reflectată Îmi dezleagă și dezbină A mea soartă zbuciumată. Și ea mie îmi trimte Zile senine, înourate Și îmi spune și promite Viața fără de păcate. Dar sunt muritor din fire Și eu știu că am păcate Deși știu că-mi pare mie Că-s puține neînsemnte. Și mă întreb de ce oare Eu nu pot ca să găsesc Răspuns la o întrebare Unde-i cea ce o iubesc. Sau de ce încă pe alta Eu încă nu am găsit Care inima să-mi salte Ca ea să mă fi vrăjit.