De ce fata-mi este trista

„ De ce fața-mi este tristă” De ce fața-mi este tristă Și a me a inimă îmi plînge Mi-e privirea pesimistă Și în sufletul meu ninge. Simt parcă ceva mă frige Și la tine mă gîndesc Simt cum mîna ta mă atinge Ai tăi ochi cum mă privesc. Simt cum ale tale buze Îmi șoptesc cu duioșie Iarăși îmi trezesc iluzii Că ne-om iubi o veșnicie. Dar să știi nu le voi crede Vreau să aud din gura ta Că nicicînd nu te voi pierde De vei fi din nou a mea. Vreau în sus să ridici mîna Și solemn ca să îmi juri Că pe mine totdeauna Cu iubire o să mă furi. Că nicicînd tu de la mine Nu vei mai pleca Că pe o rază de lumină La cer ne-om ridica. Că vom zbura noi printre nori Þinîndu-ne de mînă Nici moartea cu a ei reci fiori Nu mă va despărți de tine.