Caut...

Privesc in jur si-mi dau seama ca nimic nu mai este cum era odata.Atunci , demult , toate aveau un sens,aveau un rasarit si un apus minunat. Azi , totul este fad , inesteticul ne impresoara , ne face sa devenim egoisti , avari , sa nu vedem ca lumea are nevoie de frumusete .

Nu neaparat frumusetea omului la exterior ,cat cea de interior , aceea care aureoleaza fiinta si o face sa raspandeasca in jurul ei lumina.

Lumina din mine

se stinge

Cuprinsa de bezna

de-afara : priveste !

Haosul din noi

ne alunga-n tacere

Privirea tot mai stinsa ,

mai barbara ,

Ne face sa fim

doar durere .

Ratacind in noaptea

fara stele

Ma rog la tine Doamne :

da-mi putere !

Sa merg

tot mai departe .

Iata !

Acolo este raiul ,

acolo vreau sa-ajung .

Nu-mi nimiciti credinta !