Poezie
Interior de Exterior
1 min lectură·
Mediu
Clipa din pahar am sorbit-o,
Mi-a mai ramas un strop de gand.
L-am alungat.
E liniste in timp si e...flamanda.
Ar vrea sa muste din sufletele bipede,
Nimeni nu-i raspunde. E neant.
O dor chiar si pe lumina razele
Caci nu-i mai vorbesc din aripi.
Nici un zgomot in caderea eului meu.
Toate s-au transformat in unghii
Si smulg ultima picatura de aer.
Nu mai pot respira. M-am inecat
Cu ce mi-a trecut prin minte.
imi sunt aripile ude de lacomia
Nelinistii. Ea, durerea, imi rade in umbra.
Atunci renunt la racoarea copacului din mine.
Ma tai,ma zdrobesc intr-un gand,
Dorm cu radacinile avide de lacrimi.
002537
0