Poezie

Privește-mă!

1 min lectură·24 noiembrie 2007

Mediu

Privește-mă! Sunt eu așa cum nu mă știi

O pasăre cu aripile frânte.

Plutesc peste valuri, m-ascund după nori,

Mă hrănesc cu minute, secunde.

Și searbăd mi-e somnul și oarbă credința

și-n ochi și pe pene îmi citești neputința,

Dar zbor că zborul mi-e dulce

Și lin și sec uneori,

Și zbor, o pasăre cu aripile frânte

Și searbăd mi-e zborul în zori.

Și zbor prin ferestre și porți înflorate

Și mi se topesc aripile-n noapte...

Iar în zorii zilei ți-ajung în odaie.

Vad patul, tavanul, pereții- văpaie.

Alunec pe pragul ferestrei.

Mă arde tavanul...pereții...

Tu dormi și dulce ți-e somnul,

Și-amare ale mele lacrimi fierbinți.

Mă doare durerea-și, mă frânge suspinu-ți

Și verdele crud din ochi-ți cuminți.

Și aripa mea te-ocrotește de-a-ntregul

Tu dormi și dulce ți-e somnul.

Pe frunte sărutu-mi te arde.

Și-obrazul ți-e cald, și umed e-al meu,

Și-mi șterg durerea ce ochiu-mi o plânge

Să nu te-atingă să-ți frângă iubirea...

Deschizi ochii, mă vezi lângă tine

Și-amară-i dulceața ce-ți ascunde privirea.

Și-ale mele aripi la un semn s desfac.

Am dispărut pe cerul topit

Cu tot cu doru-mi nebun si spurcat

La fel de zadarnic cum am venit.

001.197

Paicu Georgiana. “Privește-mă!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paicu-georgiana/poezie/1755183/priveste-ma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.