Poezie

O-menire

1 min lectură·17 noiembrie 2010

Mediu

Românu-i născut poet! zic unii în admirații,

Dar poezii citit-am , scrise de alte nații

Și toate laolaltă au fiecare-n parte

Binecuvântarea muzei , muma acestei arte.

Căci mândre-s toate cele pe foaie așternute,

Din metafore în rime de condei cusute

Pe măsura graiului sortit la inspirație,

În acea clipă sfântă a muzei destinație

Îmbracă vestea bunăstării de speranțe purtătoare,

Pentru vremuri întunecate dornice de soare

Căci plăcerea ce-o găsim într-un veșmânt,

Þesătura și croiala o dă-n consimțământ.

O poezie în genere nu-i slobodă de limbă,

Doar harul vorbelor un grai pe altul schimbă,

Păzind însă în simțuri a poeziei soartă,

Deschide între neamuri a păcii scumpă poartă.

De-a lungul și de-a latul multelor meleaguri

Auzite au fost doar războinicele steaguri

Ce secole de-a rânduri străjuiesc putere,

Prin care pe vecie armele vor piere.

Încercări în sânge și-n cerneală deopotrivă

Fi-vor adunate de pe-a timpului derivă,

De suflete și trupuri create în amor,

Aparținând nu unei rase sau unui popor,

Ci harului la naștere de ursitoare dăruit,

Spre a-mplini în viață destinul tăinuit.

Spre cugetul suprem doar amu purcedeți,

Pe românește vă grăit-am ca să mă-nțelegeți,

Că-n nume își poartă acea mândră O-menire

Scurta viață sură în drum spre nemurire.

00795

pacurarmiklós. “O-menire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pacurarmiklos/poezie/13961499/o-menire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.