Proză
Portrete
1 min lectură·
Mediu
Te-am privit inainte de a observa ca ai un suflet si mi-am spus in sinea mea\'Frumoasa femeie!\'Apoi,fara voia mea,te-am urmarit si ti-am ascultat spusele.Mi-am facut o parere si ochii mei au incetat sa te m-ai vada. Dupa secole mi-am dat seama ca am gresit si mi-a parut rau pt timpul in care nu te-am cunoscut.Am fost un prost crezand ca te cunosc...Iarta-ma!De atunci te privesc stand dincolo de zidurile palatului de cristal.Nu m-ai observat in tot acest timp insa acum vad ca imi intinzi o mana si asta ma face sa ma intreb cine esti.Eu nu sunt supusul tau ,regina.Sunt printul propriului suflet si pot pleca oriunde.Vad ca tu ramai inchisa si atunci...care este folosul?Povesteste-mi spune-mi ca gresesc.Spune-mi...de cine te aperi?Am si eu demoni mei.Sunt lacom si lacomia imi aduce lanturi.Mi-e frica de comorile viitoare si cred ca sunt prea slab ca sa imi pot pastra sufletul.Nu-mi spune ca nu e asa pt. ca am vazut,se mai intampla.Cat vei rezista regina,celor care sunt orbi?Cand vei vedea ca lupta e dusmanul?Te privesc de dincolo de zidurile palatului de cristal si vad ca imi intinzi o mana.Mi-esti draga regina,caci eu sunt printul propriului suflet si ma intreb ...cine esti tu?
002461
0
